Narcisism și firimituri de pâine

Pentru cei care sunt sau au fost cu un partener narcisist – tiparele poveștilor de dragoste merg, în general, într-o direcție teribil de greșită.

Cumva, prin traiectoria mea emoțională, am reușit să-i atrag și să trăiesc cu ei și să-mi mulez inima în jurul norilor falși de nisip și gheață. Le-am auzit poveștile de aur și am văzut imperiile pe care le pretindeau – este un joc, este o piesă de teatru care se desfășoară de-a lungul întregii lor vieți.

Am învățat că nu poți experimenta dragostea adevărată cu un narcisic, ci firimituri de sentimente / emoții / fapte – nu este niciodată întreaga pâine – sunt doar firimituri de dragoste și imaginație bolnavă care au ca scop să te țină blocat pe poziție – un singuratic într-o relație din Regatul Incertitudinii.

Totul începe încântător și apoi se transformă într-o temniță, de la căldura iubirii și a fericirii la focul mistuitor al minciunilor, înșelăciunilor și durerii.

Povestea începe cu o oglindă frumoasă, care te atrage de pe fundalul portretului cu fluturi și plante edenice către un scenariu rece, de gheață, un veritabil iad al criticilor.

Din păcate, narcisicul cu care îți împărtășești viața trăiește o viață tragică și distructivă, deghizată de minciuni și imaginea Sinelui său fals.

Acest Sine fals, știe totul, iubește furia și provoacă durere celorlalți.

Dacă te lupți cu astfel de relații și trăiești și iubești înfricoșat, te rog să știi că nu ești singur.

În timp ce încearcă să echilibreze frânghia strânsă a unei realități false și a unui Sine fals, ei continuă să arunce săgeți către cei cu care sunt în competiție și pe care refuză să îi mai idealizeze.

Este abuziv, este dureros și s-ar putea să te pierzi pe parcurs în personajul carismatic al partenerului tău imprevizibil.

El este pentru totdeauna inocent și vinovăția pare să nu se potrivească în niciun fel cu vocabularul său, ca și cum și-ar fi cumpărat cuvintele de pe cele mai nobile piețe de cuvinte.

Aceste cuvinte toxice vor crea un cuib în care ești invitat să rămâi, devii antidotul care trebuie iubit și torturat și care trebuie să acționeze ca o sursă de energie inepuizabilă pentru narcisic.

Dezacordurile nu sunt opțiuni – scopul este de a distruge ținta, pe tine.

Te rog să știi că un lucru –  să te iubești pe tine însuți este primul pas către vindecarea mult dorită, de a te elibera, în final, de un iubit narcisist. Alege-te pe tine. Alege să privești fără teamă adevărul.

Elizabeth Mincu

Liz a studiat artă dramatică și teatru la Universitatea Queen Mary din Londra, una din universitățile globale de renume, cu o puternică tradiție încă de la 1785.

Este pasionată de artă în toate formele ei, de la teatru, muzică, pictură și până la poeziile pe care le scrie de peste 17 ani, în special, în scop terapeutic, și care au inspirat-o să se îndrepte și către zona de life coaching, pentru a îi învăța și pe ceilalți despre cum își pot deschide porțile propriului Univers interior și invita schimbarea în viața lor.

Relația cu un partener narcisic – pași către recuperare

„Cât de înfometat trebuie să fi fost dacă inima mea a devenit hrană pentru ego-ul tău.” Amanda Torroni

A fi într-o relație cu un partener narcisic este echivalentul unui razboi psihologic, o reală traumă care poate scoate la suprafață și reactiva răni din propria copilărie – pe care le-am îngropat adânc și care necesită acum atenția și îngrijirea de care au fost private.

Relațiile reprezintă căi valoroase prin care ne putem reconecta la interiorul nostru, arunca o privire în adâncurile propriei ființe și descoperi mecanismele prin care am permis să fim angrenați într-un parteneriat atât de nociv pentru starea noastră emoțională. Propriul echilibru a fost puternic destabilizat, ne simțim copleșiți, răniți, neîndreptățiți, devalorizați, furioși și abandonați.

Mirajul relației a fost destrămat, iar adevărata față a partnerului revelată – am căutat Edenul, dar ne-am trezit aruncați într-un veritabil infern. Vestea bună este că acum am început complexul drum al îndreptării către lumină, iar furtuna pe care am îndurat-o se apropie de sfârșit. Vindecarea ni se arată la orizont și stă în puterea noastră să învățăm din această experiență, să o integrăm și să dezvoltăm mecanisme mai sănătoase de relaționare astfel încât să nu mai cădem pradă unor asemenea vampiri.

Persoanele narcisice se pot dovedi reali vampiri psihici, care ne secătuiesc de energie, se hrănesc cu gratificarea de care au atât de multă nevoie – de laudele, adulația, afecțiunea, timpul și atenția noastră absolută și nu este de mirare că majoritatea celor care se află într-o astfel de relație ajung să se simtă epuizați și secătuiți. Foamea emoțională perpetuă a narcisicului este o plagă pe care ajungem să o experimentăm pe propria piele.

Desigur, conceptul de victimă implică, de cele mai multe ori, noțiunea de pasivitate, dar lucrurile sunt rareori alb-negru, aș spune aproape niciodată atunci când vine vorba de alegerile noastre. A intra într-o relație presupune, în primul rând, a face o alegere, deși adeseori alegerea este una inconștientă, profund influențată de experiențele noastre timpurii, relaționarea cu părinții, lipsa unor modele sănătoase și constructive, tendința de a repeta experiențe dureroase, stima de sine redusă, identificarea cu rolul de salvator și tendința de a îi repara pe alții, iar lista poate continua.

Pentru fiecare există un set particular de motivații și structuri interioare care stau la baza unor astfel de relaționări și care pot fi relevate printr-un proces de introspecție, care vine la pachet cu o serie de confruntări și conștientizări, durere, dar și cu o dulce eliberare din lanțurile invizibile ale propriilor mecanisme inconștiente care ne-au guvernat viața.

Cea mai bună modalitate de a ne regăsi echilibrul, starea de bine și realiza vindecarea după o astfel de experiență tulburătoare este, cu siguranță, prin intrarea într-un proces terapeutic, care nu doar că ne va elibera din mrejele acestui tip de relaționare, dar ne va duce la o mai bună înțelegere a propriilor mecanisme de relaționare, ne va conecta în mod autentic cu propriul suflet astfel încât să ne creștem inteligența emoțională și ingriji rănile.

Sunt însă și o serie de pași pe care îi putem face singuri pentru a porni pe propriul drum al eliberării. Recuperarea se referă la câștigarea lentă a unei noi perspective și înțelegerii motivațiilor și mecanismelor proprii pentru a ne putea vindeca și dezvolta. Deosebit de important este să nu ne gândim la recuperare ca la o cursă contra-cronometru –  creșterea, schimbarea și redescoperirea necesită timp.

  • Fă o listă cu beneficiile pe care le vei avea dacă îl vei elimina pe narcisic din viața ta

Probabil că narcisicul îți monopolizează gândurile și stările emoționale în acestă perioada și e perfect normal, nu trebuie să te blamezi pentru asta. Ai suferit o traumă și este normal să îți dorești să înțelegi mai multe despre motivele lui, modul de relaționare și supliciile la care te-a supus. Negarea poate fi un fel de amortizor al șocului suferit, o parte a procesului de doliu pe care îl experimentezi atunci când se sfârșește ceva important. Acel ceva poate fi o relație sau iluzia a ceea ce ar fi trebuit să fie relația.

Încet vei învăța să îți schimbi focusul de la partenerul tău către propria ta persoană. Tu ești bunul tău cel mai de preț și este necesar să acționezi în consecință. Gândește-te la tine, la nevoile tale și la sufletul tău – încearcă să vizualizezi cum îți va schimba viața în bine absența narcisicului.

  • Nu te lupta cu stările tale, acceptă-le, stai cu ele – e ok să te simți incomfortabil, e o stare temporară

Poate că acum simți că există un gol în interiorul tău pe care ai da orice să îl poți umple. Încearcă să stai cu acest sentiment, intră în contact cu tine și încearcă să porți un dialog cu propria ta persoană – se poate dovedi o activitate plină de revelații. Deși sufletul tău poate fi acum cufundat în întuneric, acolo zac părți din tine care au fost uitate, neglijate și care au tresărit la iubirea ideală pe care partenerul o promitea. Stă în puterea ta să le oferi grija, compasiunea și atenția de care aveau atât de multă nevoie. Aceasta este doar o etapă în așteptarea luminii.

  • Acceptă că nu îl vei putea schimba pe narcisic, dar îți poți crește inteligența emoțională pentru a nu mai intra în relații cu astfel de persoane

Inteligența emoțională este un concept care devine din ce în ce mai popular și pe bună dreptate, este un aspect care ne influențează semnificativ calitatea vieții. Este, în esență, capacitatea de a înțelege anumite componente cheie ale funcționării emoționale, atât ale noaste, cât și a celor din jur. Cum ar fi, capacitatea de introspecție, comunicare asertivă, capacitatea empatică, stima de sine sănătoasă, capacitatea de a dezvolta mecanisme de coping constructive, relații consțiente, iar lista poate continua.

  • Fă o listă cu motivele pentru care l-ai primit pe narcisic în universul tău

Probabil că ești una din persoanele care se identifică cu rolul de salvator, simți o atracție către persoanele care se află în suferință și îți dorești să le vindeci, să le ușurezi suferința și să le dai ajutorul, dragostea și afecțiunea de care au fost private. Acum e rândul tău să beneficiezi de toate aceste lucruri, poți fi propria ta salvare, trebuie doar să îți reorentiezi atenția către tine și să continui călătoria către vindecare.

Alte lucruri pe care le poți face pentru a depăși această perioadă din viața ta și imbunătăți reziliența

  • Recunoaște-ți nevoile, acordă-ți timpul și îngrijirea de care ai nevoie
  • Acceptă-ți vulnerabilitatea, contrar credinței populare, este un semn de putere și nu trebuie să simți rușine sau vinovăție pentru asta
  • Permite-ți să stai în tăcere, uneori nu e necesar să reacționăm, în special cu oamenii iraționali

Relația cu un partener narcisic – cum o recunoști

Durerea iubirii narcisice are o istorie îndelungată, ale cărei rădăcini pot fi regăsite în mitologia greacă, în povestea de dragoste neîmpărtășită dintre Narcis și nimfa Echo.

În Metamorfoze, Ovidiu ne spune povestea lui Echo, care fusese blestemată, pentru că îl ajutase pe Zeus să își ascundă infidelitățile, astfel încât să nu poată vorbi decât repetând cuvintele spuse de alții (ecoul). Plimbându-se prin pădure, frumosul Narcis, un tânăr arogant, este văzut de nimfă, care se îndrăgostește iremediabil de acesta. Simțind că este urmărit, Narcis întreabă „Cine este aici?” Echo, nu îi poate răspunde însă, și repetând doar ultimul cuvânt „Aici”, se îndreaptă plină de bucurie și optimism către el. Încercând să îl îmbrățișeze, este respinsă brutal de Narcis, așa cum făcuse și cu celelalte femei care se îndrăgostiseră de el. Echo, copleșită de durerea respingerii, s-a stins, iar din ea nu a mai rămas decât ecoul. Zeița răzbunării, Nemesis, este înfuriată de firea superficială și arogantă a tânărului, blestemându-l să se îndrăgostească de propria reflexie.

Într-o vară, însetat după vânătoare, Narcis se apleacă deasupra unui lac și se îndrăgostește iremediabil de propria sa imagine reflectată în apă, fără a conștientiza că se îndrăgostise de el însuși. În cele din urmă, a murit de durere pentru că nu putea ajunge la obiectul adorației sale.

Tragedia poveștii de dragoste, profund distructivă pentru ambii parteneri, ilustrează fidel drama prin catre trec multe cupluri moderne – incapacitatea de a iubi în mod autentic, lipsa de conștientizare, egoul inflaționat, respingerea brutală, durerea nemărginită și finalul dramatic care este resimțit ca un veritabil blestem.

Teoria psihanalitică postulează faptul că narcisismul este o stare în care energia libidinală este îndreptată către sine și nu către ceilalți, ceea ce împiedică dezvoltarea iubirii față de un partener.

Ceea ce îl caracterizează pe narcisic este o imagine de sine grandioasă, nevoia compulsivă de admirație, lipsa de empatie, aroganța, invidia, manipularea pentru a își atinge propriile scopuri și exploatarea celorlalte persoane.

Relațiile intime patologice ale narcisicului

Adeseori, relațiile intime ne arată o față a partenerului care este mai greu de cunoscut în societate, unde imaginea de sine este atent construită și controlată, iar ceilalți nu îi pot recunoaște cu ușurință nucleul narcisic. Acesta poate dezvolta cu succes relații interpersonale aparent funcționale, dar superficiale, însă într-o relație de cuplu poate deveni vizibilă pendularea sa continuă între nevoia de apropiere și cea de îndepărtare, cauzată de teama de a fi respins. Narcisicul se teme de propria vulnerabilitate, așa că preferă să fie în control și să se îndepărteze când simte că intimitatea îl copleșește, care îi evocă fragmente intolerabile din rănile sale timpurii.

În copilăria sa, narcisicul a suferit o traumă semnificativă, care i-a cauzat „rana narcisică” – pierderea iubirii, respingerea și eșecul resimțit lasă în urmă o rană sângerândă ce influențează semnificativ dezvoltarea și relațiile ulterioare. Această rană se reactivează de fiecare dată când narcisicul simte că nu este atât de important, dorit sau iubit pe cât își dorește (aceasta dorință, adeseori, nu cunoaște limite), ceea ce îi amenință echilibrul precar în care se află, căci în esență, dincolo de masca afișată, nu se consideră demn de a fi valorizat și iubit.

Realitatea sa este distorsionată, interpretează excesiv orice semn fin de respingere, căutând inconștient confirmarea că este lipsit de valoare și incapabil de a trezi sentimente autentice de iubire din partea partenerului, retrăind agonia din primii ani de viață.

Narcisicul își dorește o relație simbiotică, în care să simtă că el și cealaltă personă sunt o singură ființă, disponibilitate permanentă, iubire necondiționată, satisfacerea imediată a tuturor nevoilor – în esență își dorește lucrurile de care copilul foarte mic a fost privat. Idealizează partenerul și apoi îl devalorizează, îl respinge cu furie – căci nimeni nu poate susține pe termen lung proiecțiile sale și nu îi poate oferi senzația de atotputernicie pe care o caută cu nesaț. Narcisicii sunt extrem de seducători, iar ideația lor privind sufletul pereche este adeseori foarte atractivă pentru partener, care este copleșit în faza inițială a relației cu dovezi de afecțiune, măgulit, ridicat pe un piedestal, pentru ca apoi, netolerând limitările realității, să fie doborât cu brutalitate și aruncat în temnița desconsiderării și învinovățirii.

Furia narcisicului atinge uneori cote inimaginabile, este extrem de agresivă, iar reacțiile violente și ostilitatea, dorința de răzbunare pentru că partenerul nu poate satisface standardele sale ideale, sunt legate, în special, de situațiile în care percepe cea mai mică urmă de respingere, critică sau nesupunere.

Narcisicul este lipsit de empatie, nu poate percepe o situație din perspectiva celuilalt și pare privat de capacitatea de a ierta, este o victimă care s-a tranformat, ca adult, în torționar. Eforturile sale continue se concentrează pe a-și hrăni imaginea de sine inflaționată, iar furia sa este folosită adesea într-un mod manipulativ, pedepsind partenerul pentru că nu îi poate servi ca oglindă a propriei perfecțiuni iluzorii, fiind adesea preocupat de fantezii de putere, succes nelimitat, frumusețe sau dragoste ideală.

Dorința de a fi validat și admirat nu cunoște limite și izvorăște dintr-un sentiment al propriei inadecvări, în cursul unei dezvoltări normale copilul învață de la părinți că este demn de iubire, respect și considerație, lucru care nu este dependent de performanțele sale, de fizic sau de statut – în cazul narcisicului, aceste aspecte necesare nu au fost realizate, iar întreaga sa viață este dedicată căutării neîncetate a iubirii absolute.

Care este partenerul tipic ales de un narcisic?

Photo by Everton Vila on Unsplash

Narcisicul are nevoie de o altă personă care să reprezinte sursa proprie de gratificare narcisică.

Adesori aceștia au un veritabil radar pentru a identifica persoanele care le pot satisface nevoile de admirație, putere și iubire ideală, care să îi poată „hrăni” – o tipologie de persoană care este adesea aleasă este cea care are un nivel ridicat de empatie, altruism și care este foarte receptivă la nevoile celorlalți. Este o alegere complementară, narcisicul și empatul situându-se la polii opuși ai scării de empatie. Persoanele foarte empatice și senzitive se pot conecta cu ușurință la stările interioare ale celorlalți și au adeseori dificultăți în a pune limite. Într-o relație sănătoasă există, adesea, un echilibru în ceea ce privește acțiunile de „a da” și de „a primi”, lucru care, de cele mai multe ori, nu se întâmplă într-o astfel de relație toxică.

Perspectivele vindecării sunt destule de rezervate, iar o reabilitare a relației de cuplu rezidă tocmai în capacitatea de introspecție a partenerilor, de a empatiza, de a conștientiza dinamica în care se află și de a invita schimbarea în viața lor. Dacă ambii parteneri își doresc, se poate recurge la terapia de cuplu – aspectul esențial este însă ca această intenție să fie una împărtășită în mod autentic.

Povestea narcisicului este tragedia lui Narcis, care nu a putut primi dragostea, a copilului vulnerabil și veșnic rătăcitor care nu poate tolera realitatea crudă și care, în procesul căutărilor pe tărâmul idealului, face numeroase victime, ce îl acompaniază pentru o perioadă în lumea propriilor tenebre.